Gestionarea in cadrul juridic

          Fenomenul insolvenței în România a luat proporții începând din anul 2008. Micile afaceri au fost ruinate datorită unor falimente mari, oameni au ajuns în șomaj și mulți furnizori ajung neplătiți. 

          O evaluare sumară a litigiilor având ca obiect insolvenţa demonstrează creşterea îngrijorătoare a fenomenului, dar şi faptul că debitorul îşi autodenunţă „cu bucurie” insolvenţa, făcându-se nevăzut, fără teama de represalii şi grija de a fi „căutat” în evidenţele contabile, căci insolvenţa s-a transformat „într-un furt pe care legea, din nefericire, îl ia sub protecţia sa”

Constatăm că aproape în niciun dosar de insolvenţă închis nu sunt predate actele contabile pentru ca lichidatorul să poată întocmi un raport fidel privind cauzele insolvenţei (riscul de afacere sau fapte imputabile şi profitabile, totodată, organului de conducere). Mai mult, constatăm că situaţiile de tipul: administratorul debitor nu este de găsit, a dispărut sau, deşi notificat, nu a depus datele contabile din care să rezulte modul cum a administrat treburile societăţii –, domină în aceste dosare.

În puţine dosare lichidatorul intră în contact cu fostul administrator, iar acesta din urmă nu îi furnizează informaţiile necesare întocmirii raportului prevăzut de art. 54, 59 din lege, asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvenţă.

„Căutările” lichidatorului se rezumă la a se adresa Primăriilor locale, care îi comunică sec, dar tranşant că „debitorul în cauză nu figurează în evidenţe cu bunuri mobile sau imobile”. Mai adaugă o copie a notificării făcute debitorului în cauză, la care acesta nu răspunde în niciun fel şi „documentaţia” este gata! Doar în baza ei se adresează judecătorului sindic şi procedura insolvenţei este închisă. Acesta îl crede „pe cuvânt” pe lichidator şi … „simplu” îşi face datoria, declarând închisă procedura insolvenţei, sens în care întocmeşte o hotărâre-standard în mai toate dosarele cu care a fost investit. „Justificarea” Sindicului este uşoară, căci şi lichidatorul se rezumă la a întocmi un Raport standard, regăsit aproape în toate dosarele, în care doar lipsa lichidităţilor pare a fi cauza decisivă a încetării plăţilor, neonorării obligaţiilor asumate în marea fabrică a afacerilor prospere în care s-au antrenat mii de întreprinzători.


https://www.juridice.ro/268545/despre-rolul-activ-al-judecatorului-sindic-in-materia-insolventei.html

Ma puteti contacta la :

Str. Napoca, Nr. 2/23, Cluj – Napoca, Cluj